Nu e nimic gresit in poza de mai jos

photo

Probabil ca daca se uita cineva cu atentie la poza de mai sus ar putea spune “ceva e gresit aici”. Chiar daca lucrurile (in fapt) stau asa, ca deh, pahar de vin alb pentru vin alb si pahar de vin rosu pentru vin rosu… lucrurile astea sunt, de cele mai multe ori, niste dezbateri superficiale. Pana la urma, un pahar e un pahar, poti bea linistit din el; vinul conteaza.

Am spus toate astea (dupa ce v-am oripilat ca beau vin alb in pahar de vin rosu) pentru a scrie probabil, cel mai de suflet post: un post despre familie.

Si nu, nu vorbesc de mama, tata sau rudele bagacioase :) ci vorbesc despre oamenii care ne devin familie. Celibatarii sunt cunoscuti ca fiind singuri si ne place asta, totusi avem si noi o familie moderna, daca nu una clasica.
Vorbesc aici de prieteni, de colegii de munca deveniti prieteni, de cei pe care-i cunosti intamplator din diferite circumstante. Ei sunt familia ta, pentru momentul si locul asta.  Ei sunt cei pe care te bazezi, cei carora le spui cand esti bonlav si chiar daca nu vin mereu cu supa calda, sunt cei carora le pasa.

Probabil pentru un celibatar, prietenii sunt cei mai importanti. Pe ei se construieste lumea lui/ei pentru ca, fara ei, ar fi doar un singuratic.

Eu am noroc 😀
Am niste prieteni perfecti! Sunt oameni frumosi langa care am crescut si am ajuns ceea ce sunt acum. Chiar daca majoritatea-s cupluri, am gasit mereu locul in mijlocul lor (si eu chiar tin sa fiu in mijloc).

Nu are rost sa le spun pe nume acum, lista ar fi imposibil de scris si nici n-ar avea rost.
Concluzia: nu e gresit sa ai prieteni drept familie daca asta functioneaza pentru tine.

Asta asa, pentru ca cineva spunea ca blogul asta e foarte trist si despre singuratate. Nu sunt singur si sper ca nici voi sa nu fiti acum de Craciun.

Un Craciun WOW sa aveti si ne auzim de la Istanbul! :)

 

(sursa foto: bucataria mea)